Despre dependența dintre explorarea spațială și protectia infrastructurilor critice

Am fost invitat să susțin o prezentare la o Conferinţă internaţională ce a avut în vedere promovarea cooperării dintre sectorul guvernamental, mediul de afaceri şi societatea civilă, în domeniul protecției infrastructurilor critice.

Mai multe informații despre manifestarea menționată, cine a participat și care au fost subiectele abordate de către invitați puteți afla aici.

Dacă n-a călcat pe Lună, Prunariu „a aselenizat“ pe meleagurile argeşene

Primul şi, pînă acum, singurul român care a ieşit în spaţiul cosmic a participat, sîm­bă­tă, la o sesiune de comunicări ştiinţifice organizată la Biblioteca Judeţeană de Aso­cia­ţia Culturală Argedava şi Asociaţa Spiru Haret. Dumitru Prunariu a comentat personal o expoziţie foto despre misiunea sa, de o săptămînă, în mai 1981, apoi a susţinut un referat asupra experienţei explorării cosmosului. Acum, general maior în rezervă, Prunariu este preşedintele Asociaţiei exploratorilor spaţiului cosmic - singura asociaţie profesională a cosmonauţilor, cu 350 membri din 37 ţări, şi, între 2010-2012, deţine şi funcţia de preşedinte al Comitetului ONU pentru Explorarea Paş­nică a Spaţiului Extraatmosferic. „Faptul că sînt la Piteşti e o excepţie. Ieri m-am întors din SUA, de la ONU, săptămîna viitoare voi fi la o conferinţă internaţională în Dubai, unde discutăm cu firme de avocatură problema asigurării cosmonauţilor, apoi particip la forumul agenţiilor spaţiale din zona Asia - Pacific şi conduc un forum al cosmonauţilor în Singapore“, a mărturisit celebrul astronaut, primit la primărie de vicele Cornel Ionică, pe bună dreptate, ca o mare personalitate. El şi-a făcut timp şi pentru a răspunde întrebărilor jurnaliştilor. 

Radiaţiile afectează ochii

Într-un interviu recent, cosmonautul mărturi­sea că de 8 ani trebuie să-şi pună zilnic picături în ochi, „din cauze necunoscute“. Despre pe­ri­oa­da petrecută în spaţiu mai povesteşte şi că vedea permanent cu ochii deschişi „stele verzi“, adică „tot felul de sclipiri, mici explozii, flashuri“ - efect al bombardamentului cu particule la care îi era supusă retina. Pînă acum, 25 de cosmonauţi din întreaga lume au murit în misiuni, iar 70 au murit de bătrîneţe sau de diverse boli. „Proble­mele de sănătate există, căci cosmosul este un spaţiu neprielnic vieţii. Eşti supus acolo acţiunii unor factori la care organismul uman nu reac­ţio­nează. Unele organe, în primul rînd ochii, au de suferit din cauza radiaţiilor. Nervul optic şi retina sînt neregenerabile, iar din cauza bombarda­men­­tului radiaţiilor corpusculare 20-30% dintre cosmonauţi se operează de cataractă la 15 ani după zborul cosmic. Dorinţa de a zbura în cos­mos şi progresele medicinei cosmice te fac, în­să, să zbori fără să te gîndeşti la riscuri“, spune cosmonautul, care observă şi că primele zboruri sovietice s-au făcut fără a se şti nimic despre centurile de radiaţii ale Pămîntului şi efectele lor, la anumite altitudini. S-a observat doar că Titov avea periodic stări de rău inexplicabile. Cosmo­nauţii abordau, însă, misiunile ca soldaţi - Pru­na­riu nici măcar nu a luat în seamă că i s-au scos amigdalele, dar şi toate măselele cariate - pentru a evita riscul de dureri în spaţiu. „Noroc cu stomatologia modernă că arăt frumos“, spu­ne acum. (Text integral aici)